Editorial

Un fel de rugăciune. Doamne, vezi că slujitorii Tăi împrăştie moartea!

Sursa foto: Vandal Club

Salut, Doamne! Sunt şi eu unul dintre sufletele pe care le-ai trimis pe acest pământ şi, din nu ştiu ce motiv – pentru că nebănuite-Ţi sunt căile – am răsărit în România. Ştii, România, acel tărâm despre care unii dintre fiii Tăi spun că este binecuvântat şi iubit de Tine? Ei bine, avem şi noi o problemă!

Scris de 
Andrei Amza
 pe data 
16 aprilie, 2020

După cum ştii deja, fiind omniprezent şi atoateştiutor, peste toată creaţia Ta a apărut virusul ăsta periculos, ce trimite suflete la Tine sau la concurenţa de jos, după caz. El, virusul, nu ţine cont de rasă, de ţară, de religie şi, mai nou, nici de vârstă.

Ce se întâmplă: unii dintre slujitorii Tăi, care, se pare că Ţi-au desluşit toate tainele, misterele şi cică îţi cunosc voia, se încăpăţânează să-i protejeze pe credincioşi şi chiar insistă să le pună vieţile în pericol. Şi când spun credincioşi, mă refer la acei oameni care cred în Tine, dar ascultă de ei, de slujitorii Tăi – înaltpreasifinţiţi, mitropoliţi, patriarhi, episcopi şi preoţei, care Te preamăresc purtând veşminte aurite, case mari, luxoase şi maşini binecuvântate. Ei, cei care, cu aroganţă, vorbesc în numele Tău ca şi când seara le trimiţi SMS-uri cu instrucţiuni pentru a doua zi, cei care îţi vând chipul pictat pe bucăţi de lemn, cei care nu bagă un trup în groapă fără să bage şi câteva sute în sutană, cei care instigă, jignesc, transmit ură şi apoi, tot în numele Tău, spun că iartă păcate – bineînţeles, nu pe gratis. Îi cunoşti foarte bine.

Le-ai spus Tu că au voie să meargă şi să împrăştie moartea? Nu vreau să te cert, Doamne, dar prea îi laşi să profite, nu crezi? Eu aşa cred! Se pare că virusul le-a dat peste cap toate socotelile, taman când toată suflarea creştin-ortodoxă se pregătea să preamărească Învierea Fiului Tău – piatra de temelie a creştinătăţii.

Dar, fiindcă ce spun eu aici un fel de rugăciune, Te rog, Doamne, arată-le oamenilor, celor care cred în Tine şi de care profită aşa-zişii Tăi slujitori, că darul vieţii pe care Tu l-ai oferit, trebuie preţuit, protejat şi că mântuirea sufeltului nu stă în sorbirea vinului dintr-o linguriţă, în pupatul de picturi şi oase sau în flacăra unei lumânări adusă cu avionul. Arată-le că este suficient să creadă cu adevărat şi că, oricând, în orice moment, sub acoperişul casei lor poate exista biserica în care Te pot găsi şi că nu ai nicio problemă cu asta.

Arată-le că este vorba despre iubirea şi protejarea semenilor, nu despre teama de Tine şi înconjuratul bisericilor!

Unii ar spune că le-ai arătat deja, că semnul este atât de limpede prin exemplul miilor de vieţi care au pierit răpuse de acest virus, prin durerea familiilor, care acum îşi jelesc morţii. Însă, vezi Tu, Doamne, unii dintre credincioşii sunt atât de orbiţi de instrucţiunile inventate de-a lungul anilor de preoţii Tăi, încât au ajuns să le pună mai presus de vieţile lor, de copiii lor şi să ignore Moartea, care se dovedeşte a fi din ce în ce mai eficientă în meseria ei. Arată-le că Tu nu eşti o instituţie, o clădire, un acronim!

Mi-a plăcut mereu melodia lui Valeriu Sterian, cea în care Te strigă şi-Ţi spune: „Doamne! Vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni…“, dar cred că nici el, artistul, nu şi-ar dori ca ea să răsune din nou, nu după un alt prăpăd. Da, poate că toată această nenoricire are un scop suprem şi că poate durerea asta va duce la o schimbare majoră a modului în care oamenii văd, percep şi apreciază viaţa şi natura, însă mi se pare o metodă cam sadică pentru a demonstra un punct de vedere. Dar schimbarea vine şi din înţelegerea a ceea ce ne înconjoară, a modului în care funcţionăm şi evoluăm, din cunoaştere. De aceea, te rog, Doamne, fii Tu primul care suflă-n lumânarea ignoranţei!

Amin?

 

Actualitate