Turiștii care vizitează Cazinoul și vor să ia masă în centrul Constanței vor parca la Abator sau la CET
Regulamanetul de Parcări elaborat de Chițac și geniile din jurul său vor omorî și firava urmă de turism care mai există în Constanța.
Un turist care vrea să viziteze zona centrală a Constanței, să se plimbe pe faleza Cazinoului și să ia masa cu familia la vreo terasă din zonă nu are nicio șansă. Nici nu mai pomenim de vreun spectacol, vizitarea vreunui muzeu, o cină cu prietenii sau alte activități specifice oricărui oraș turistic.
Cele 3 ore alocate de Chițac, lăsând la o parte taxa de parcare de 35 lei pe care ar avea-o de plătit, sunt insuficiente. Singura soluție ar fi să parcheze undeva prin Abator sau cartierul CET, adevărate atracții turistice.
Știm că în majoritatea marilor orașe europene parcarea este limitată, însă, ceea ce scapă din vedere primarului, este faptul că turiștii, într-o majoritate covârșitoare, sosesc acolo cu avionul sau trenul fiindcă există infrastructura necesară.
La noi, la Constanța, sistemul funcționează exact invers. Primăria te rupe cu taxe, dar nu oferă nimic la schimb. Poate doar un autobuz ceva mai nou (doar dacă ai noroc și nu nimerești un Maz din 2006). Fără piste de bicicliști, fără banalele trotuare, fără parcări amenajate, fără soluții alternative de transport, însă vrem să credem că rezolvăm problema înzecind taxele de parcări.
Este evidentă lipsa de orientare a primarului Chițac spre soluții, căutând în schimb să rezolve problema parcărilor făcându-le inaccesibile. Exact ca un comerciant hapsân care vede profitul și nu produsul pe care îl oferă consumatorilor. Edilul se raportează la tarifele de parcare cu Viena sau Munchen, arătând cât de bine funcționează acolo sistemul parcărilor cu plată, dar nu vede întregul tablou ci doar ce-i convine.
În campania electorală, Chițac promitea parcări subterane și supraterane în toate cartierele, în centrul orașului. Acum, singura soluție pare a fi nu construirea unor noi locuri de parcare, ci scumpirea excesivă a puținelor locuri existente. În rest, scuze, pretexte, justificări și multă prostie…