Constanța

Suntem altfel, noi, constănțenii?

Constanța a protestat. La terase, în restaurante, la o plimbare pe faleză și, cei mai mulți, pe plajă la Neversea. Un protest tipic Constanței, oraș care pare tot mai puternic ancorat în civilizațiile orientale, cu aer de pașalâc și miros peșcheș. În timp ce mii de tineri, tatuați, vopsiți, cercelați și coafați  curgeau spre distracție, un vârstnic, grav bolnav, cu pancartă anti-Dragnea agățată de gât, era târât la propriu de un polițist. „Nu pentru mine am venit aici, pentru voi! Eu sunt cu un picior în groapă, dar ce se va alege de viitorul vostru?”, le spunea bătrânul, care abia își mai putea trage sufletul.

Scris de 
Cosmin Zaporojan
 pe data 
8 iulie, 2018

„Traversăm LEGAL pe trecerea de pietoni din multe motive: avem un parlament și un guvern care ne fac de râs cu orice ocazie: Codul Penal, interesele României din afară, Roșia Montană și AVEM UN ORAȘ DE APĂRAT: CONSTANȚA! Avem un mall care cade, avem BLOCURI CARE RĂSAR PE SPAȚII VERZI, AVEM UN AER GREU DE RESPIRAT ȘI UN PRIMAR CU ZERO DECIZII POZITIVE”, se arăta în chemarea la protest. Mii de constănțeni au răspuns prezent pe Facebook. Dar au uitat să iasă și în stradă.

 

Ora 19.00. În fața trecerii de pietoni din fața Prefecturii, o mână de oameni aștepta liniștită să treacă strada. Nu erau mai mult de 10 persoane, dar tot atâția polițiști și jandarmi. Marcaj om la om.

Cârlanul cu grade și agentul cu minte

Protestatarii traversau strada de pe o parte pe alta, respectând semnele polițistului rutier. Șoferii nervoși, urlau, înjurau, claxonau. Proteste similare s-au mai desfășurat și în Brașov, Cluj, Iași, dar acolo șoferii îi aplaudau pe protestatari. Un individ cu numere de SPP oprește și începe să înjure de mama focului, după care își vede de drum. Imediat, un tânăr ofițer de poliție, vine glonț spre un vârstnic din grupul de protestatari.

Om cu părul alb, slab, după vorbă o persoană ce a citit ceva cărți la viața ei. Una, două, polițistul, cu o atitudine arogantă, cu superioritatea gradelor de pe umăr, îi întoarce mâna la spate și încearcă să îl imobilizeze pentru a-l duce la mașina de poliție. Lumea sare imediat în ajutorul bărbatului. E grav bolnav, după cum mărturisește și el, dar nu pare să îl înduplece pe polițistul care a auzit el că vârstnicul ar fi folosit un limbaj obscen.

Văzând că situația degenerează, că și trecătorii sar în ajutorul bătrânului, un agent de poliție cu ceva mai multă experiență și minte din câte se pare, intervine și aplanează situația. Îl ia pe protestatar de o parte și îl roagă să se legitimeze. Omul se conformează, îi explică ce s-a întâmplat și polițistul îl bate prietenește pe umăr: „Îmi pare rău că nu pot să fiu și eu cu voi aici. Nu sunt vremuri în care să fiu mândru de aici de unde mă aflu”.

În acest timp, de pe partea cealaltă a bulevardului, un bătrân ieșit la geamul balconului la etajul 1, dezbrăcat la bustul gol, făcea spume la gură înjurându-i pe protestatari. Văzând că nimeni nu îl băga în seamă, a aruncat un lighean cu apă direct în capul trecătorilor și al protestatarilor. Trei șarje de apă și nicio reacție din partea polițiștilor care erau mult mai preocupați cu imobilizarea protestatarului.

„Ce se alege de viitorul vostru?”

Sute de tineri treceau din ambele sensuri spre distracția Neversea. Cu părul verde, albastru, tatuați din cap până în picioare, nu păreau impresionați de mini-protestul constănțenilor.  „Nu pentru mine am venit aici, pentru voi! Eu sunt cu un picior în groapă, dar ce se va alege de viitorul vostru?”, le spunea bătrânul, care abia își mai putea trage sufletul după altercația cu polițistul.

După jumătate de oră de trecut strada, cei 10-20 de protestatari s-au retras pe platoul din fața Prefecturii. Erau dezamăgiți de lipsa de reacție a constănțenilor. Nu își explicau de ce lumea nu ia atitudine și se lasă călcată în picioare de un infractor.

„În democrație, hoții stau la pușcărie”

Constanța este ceea ce este astăzi nu din cauza conducătorilor ei, ci în primul rând din cauza constănțenilor. Știm să ne plângem pe Facebook, dar când trebuie să și facem ceva concret pentru a ne apăra orașul, drepturile, nu putem scoate capul din cafenele, baruri sau shaormerii.

Suntem orașul cu una dintre cele mai slabe conștiințe publice, dacă nu chiar inexistentă, incapabil de a avea vreo reacție. Își pot bate joc de oraș, de cetățenii lui, dar nu vom avea niciodată mândria de a riposta, de a ne apăra identitatea și drepturile. Ne place să pupăm mâna călăului și să iubim biciul stăpânului, chiar dacă ne taie carnea până la os. Mulți spun că așa suntem noi dobrogenii și că nu întâmplător revoluția a pornit din Timișoara și nu de la Constanța. Dar chiar așa să fie oare?

 

 

Actualitate