Sănătate

Sindromul care afectează tot mai mulți copii până în 12 ani. Cauze: presiunea școlii, temele, meditațiile și înstrăinarea de părinți

Un studiu arată că 1 din 10 copii din România stau de vorbă cu părinții lor doar câteva minute într-o zi lucrătoare. Deși locuiesc în aceeași casă, în loc să petreacă timp împreună cu părinții, copiii au în camere propriul televizor, acces la internet şi telefon, ceea ce creează condițiile unei rupturi de relaționare. Mai mult decât atât, părinţii s-au plâns că erau prea obosiţi după orele de muncă, iar copiii sunt prea ocupați cu temele și meditațiile pentru a mai avea timp să petreacă împreună.

Scris de 
Constanta de Azi
 pe data 
5 decembrie, 2018

Această relație părinte-copil crează terenul propice pentru sindromul ATCP (Angered Temper with Choleric Progression), care afectează tot mai mulți copii cu vârsta între 1 și 12 ani. Afecțiunea descrie o sumă de tulburări de comportament, cu numeroase manifestări extreme la copii, cu risc major pentru evoluția lui ulterioară

Simptomele sindromului ATCP:

  • Lipsă de contact emoțional cu ceilalți și cu sine, manifestări de comportament violent de tip bullying în familie, colectivități, cu prietenii, tendință de însingurare (incapacitatea de a-și face prieteni, relații de prietenie de scurtă durată, conflicte cu amicii, colegii și prietenii).
  • Un apetit exagerat, aproape dependență față de tehnologia modernă (internet, jocuri, rețele sociale, TV).

 

  • Impunerea de către părinți și acceptarea de către copil a unor responsabilități prea mari (mai ales în ceea ce privește activitățile școlare, extrașcolare și competiții a căror miză este supralicitată de profesori sau părinți) și mai ales prea numeroase, în raport cu vârsta lor.
  • Un evident comportament de superioritate față de profesori, părinți, colegi, combinat cu un spirit de opoziție ieșit din comun față de părinte sau autoritate. Copilul afectat de ATCP îi percepe pe ceilalți ca fiind mereu competitorii lui direcți și reprezință un risc pentru propria lui reușită. Pentru ei nota 9 este un eșec capital…

 

  • Copilului cu ATCP este orientat spre activități și obiecte în detrimentul relațiilor, este închis în sine, necomunicativ, nu are inițiativă, nu își exprimă părerile personale și are nevoie mereu de confirmări din partea adultului pentru toate deciziile pe care le ia. Este lipsit de sentimentul valorii personale, se simte inferior, prea puțin apreciat. Copilul afectat de această suferință se consideră victimă, este trist, nu înțelege ce înseamnă fericirea, nu are momente de euforie.

 

  • O altă față a aceleiași probleme este manifestată prin cerințe excesive către părinți (cere să primească multe obiecte/jucării, cadouri de care nu are nevoie, atitudine declanșată de părinți care compensează absența lor din viața copiilor, prin daruri).
  • Copilul cu ATCP poate fi pasiv, docil. Este dominat de teama de eșec, nu poate suporta notele mici, nu poate trece peste eșec, este în mod exagerat dornic să facă pe plac celorlalți, în detrimentul propriilor decizii, nu are curaj, este timid, închis în sine, temător – nu face activități singur, sau în afara teritoriilor familiare (casă, școală).

Simptomele arată clar că sindromul ATCP are mai multe fețe și poate merge de la izolare, la timiditate, la agresiune, violență și nervozitate excesivă. Ceea ce este cu adevărat îngrijorător este faptul că un copil care manifestă 2-3 din simptomele descrise poate fi suspect de sindrom ATCP.

Psihologii susțin că una din cauzele care duc la declanșarea acestor tulburări comportamentale este lipsa de afecțiune din partea părinților, absența lor din viața copilului și o presiune extremă pusă pe copil în a face și, mai ales, în a performa.

Sursa: www.totuldespremame.ro

 

 

Actualitate