Actualitate
Scrisoarea unei fetițe de 7 ani, diagnosticată a doua oară cu cancer. Are nevoie de 50.000 euro pentru operație în Italia după ce i s-a spus că „în România nu are mari șanse”
La nici 7 ani, o fetiță știe probabil mai mult ca majoritatea dintre noi ce înseamnă să lupți pentru viață, ce înseamnă supraviețuirea. Din păcate, nu doar boala apasă greu pe copilăria Antoniei, ci și un sistem medical poate chiar mult mai bolnav, care îi refuză orice șansă de însănătoșire.
A câta oară vedem copii, tineri, cunoscuți, rude și prieteni care se sting în strigăte disperate de ajutor spre cei care ar trebui să îi salveze dar nu o fac? A câta oară citim această propoziție criminală „din păcate, în România șansele de reușită sunt minime”? Chiar suntem oare o țară din lumea a treia, unde știința și medicina nu au pătruns deloc, unde cancerul se tratează cu aspirină și leucemia cu paracetamol? Cât de înapoiați și meschini putem fi, oameni buni, noi, ca țară, astfel încât să refuzăm dreptul la viață unor copii, pe care îi abandonăm la porțile statelor vecine?
România oare chiar nu are bani pentru aparatură medicală, operații, tratamente pentru astfel de cazuri? Cât ar costa domnilor guvernanți un spital de oncologie pentru copii? Bat pariu că de câteva ori mai puțin decât tâmpenia de referendum pe care o plătiți cu zeci de milioane de euro doar ca politicienii vremii să își antreneze electoratul fidel…
Vă las să citiți scrisoarea Antoniei. Are 7 ani, iar tatăl ei este militar în Armata României. De 3 ani se luptă cu o boală nemiloasă, care a dus-o într-o fundătură numită sistemul medical românesc. La această vârstă, ea nu își dorește păpuși, nu visează la Disneyland, ci își dorește să… poată zâmbi din nou. Își dorește să trăiască, să crească alături de părinții ei care o iubesc enorm, dar care, singuri, nu mai pot susține această luptă.
Scrisoarea este adresată militarilor români, camarazii tatălui ei.
„Buna ziua,numele meu este Antonia am 7 ani jumate si sunt un copil caruia ii place sa mearga la scoala, sa se joace si …sa fie copil.
In anul 2015, la varsta de 4 anisori in urma unor investigatii am fost diagnosticata cu neuroblastom (tumoare) pe glandele suprarenale cu grad ridicat de malignitate!
Am fost supusa unei interventii chirurgicale, apoi am urmat un tratament cu citostatice si totul a decurs in favoarea mea. De atunci au urmat controale regulate: ecografii, analize; la inceput mai dese, apoi la 6 luni.
La ultima ecografie din data de 27 septembrie anul acesta am fost depistata cu recidiva locala pe rinichiul stang cu dimensiuni de: 8,5/7,5/6,5cm. Urmeaza o perioada foarte grea pentru mine. Va trebui sa urmez cure de chimioterapie, voi fi supusa unei interventii de extirpare a rinichiului afectat, dupa care din nou cure de chimioterapie si radioterapie, tratament ce va dura 1 an.
Din pacate in Romania sansele de reusita nu sunt mari asa ca ni s-a recomandat sa urmam tratamentul intr-o clinica din Italia, dar costurile depasesc 50.000 de euro, iar mami si tati nu au acesti bani.
Am nevoie de ajutorul vostru oameni cu suflet mare, camarazi ai lui tati…. ca nu veti ramane indiferenti la durerea mea. Ajutati-ma sa zambesc din nou si sa ma bucur de viata doar cu ajutorul vostru pot invinge boala aceasta necrutatoare, orice ajutor e bine venit pentru noi si oricat de mica ar fi donatia este importanta in aceasta lupta!!
Eu nu pot sa va doresc decat multa sanatate tuturor si Dumnezeu sa va rasplateasca bunatatea, va multumesc!!!”
În urma acesti scrisori, Liga Militarilor Profesioniști face un apel către toți camarazii, românii cu suflet, să dea o mână de ajutor micuței Antonia. Cei care doresc să ajute o pot face în contul: RO20BTRL01301201M76857XX DESCHIS LA BANCA TRANSILVANIA, titular cont: Gal Ciprian Isidor
- caz umanitar
- Liga Militarilor Profesioniști
