Scrisoarea lui Vergil Chițac către Moș Crăciun!

Dragă Moșule,

Îți scriu aceste rânduri, ca de la un moș la altul, cu încrederea că asemănarea dintre noi se va resimți material sub brad. Știu că ești darnic și de aceea nu pot să nu mă întreb: Ce pensie ai? Ai cotizat la stat sau ai pensie specială ca a mea de 10.000 de lei pe lună? De salariu nu are rost să te întreb, bănuiesc că e consistent. Eu mai primesc încă vreo 14.000 lei de la Primărie, dar nu mă laud. Când eram senator era mai bine… Dar oricum, în Parlament nu făceam nimic și eram bine plătit, acum fac doar prostii dar salariul intră la timp.

Dragă Moșule, să nu mai pierdem vremea că afară ninge și tare îmi e că se înfundă drumul spre casă, la Eforie. Apropos, când vii cu darurile, să nu uiți că eu nu locuiesc în garajul din Constanța înscris în buletin, ci în vila mea din Eforie. Are multe camere, e foarte frumoasă și călduroasă și nici nu trebuie să plătesc parcarea în fața casei, cum fac fraierii din Constanța. În plus, la Eforie ajungi ușor, că nu e aglomerație, nu sunt ambuteiaje în trafic și nici străzi pe care se lucrează cu lunile. Dacă ar fi fost să mă vizitezi la Constanța, păi Moșule rămâneai fără păr în barbă când vedeai cum se circulă. Am încercat eu să fac niște jmecherii cu străzi cu sens unic, dar dracu m-a pus că i-am disperat pe fraieri. Dar nu-i bai, așa le trebuie, că prea s-au învățat să comenteze. Chiar e amuzant să îi vezi îngrămădiți ca oile pe b-dul Aurel Vlaicu, cum se înjură și se claxonează. Așadar, dacă ai treabă prin Constanța, mai bine o iei prin aer, că la sol e prăpăd. Dar și așa, chiar dacă zbori, să îi zici lui Rudolf să păstreze altitudinea că purecii și căpușele din parcul Tăbăcărie te pot doborî imediat.

Așadar, scumpe Moșule, să știi că anul acesta am fost foarte ascultător. Am ascultat întocmai de Felicia, de stăpânul meu Gabriel și de clienții lor. Am mărit șpăgile așa cum mi-au cerut, am eliminat concurența, am deschis bugetul orașului pentru afacerile lor, le-am dat bani cu milioanele pentru beculețe, ornamente, hârtii fără valoare, orice a fost nevoie. Nu am ieșit din cuvântul lor.

În plus, dragă Moșule, constănțenii mă iubesc atât de mult încât m-au votat și cu două mâini. Ce entuziasm pe capul lor. Așa s-au bucurat când le-am băgat taxă de parcare și pe ultima alee din oraș, că le-am lăsat parcurile în paragină, că i-au năpădit bălăriile și căpușele toată vara, că le-am blocat străzile cu lucrări și indicatoare rutiere fără vreo noimă, că îi usuc cu impozitele locale inventate de căpușorul meu. De căldură nu mai vorbesc: le-am închis caloriferele, dar le-am dublat facturile. Nici nu mai zic de ăia din Pensinsulă, că ăia sunt cei mai mari admiratori ai mei. Și ca să  îi țin fericiți, le-am băgat bariere și nu îi mai las să iasă din case, merg năpârcile și 3 kilometri pe jos ca să își ia o pâine. Mai mult, le-am ars singurul spital din oraș, și tot nu au zis nimic de rău de mine. Uneori nici nu știu ce am făcut ca să fiu atât de iubit de niște oameni cu care, în realitate, nu am nimic în comun. Chiar mi se par antipatici constănțenii, dar foncția-i foncție, coane Fănică…

Ca să revenim la cadouri. Moșule, aș vrea să dai o ordonanță să se mai dea o pensie specială, măcar de 10-20.000 lei pe lună că nu prea mă mai ajung cu banii. Și mai vreau și o cușcă pentru motanul meu Caramel, dar mai mare, nu cât garsoniera lui Stelian Ion cum i-ai adus anul trecut.

Lui Felicia aș vrea să îi aduci niște ceai de tei și calmante ca să nu mai țipe la mine când adorm la prânz în birou și nu semnez la timp ce hârtii îmi cere, lui Rusu aș vrea să îi dai niște tranchilizante ca să nu se mai chinuie inutil să fie carismatic și popular, la useriști niște bube pe limbă, iar la pesediști multă sănătate, Moșule, că ei mă scot mereu din belele. La colegii mei liberali, mai dăi în p**a mea, nu trebuie să le aduci nimic că ei sunt la putere și acum își pot lua singuri tot ce doresc.

Și că tot vine Crăciunul și trebuie să fim mai buni, adu-le și constănțenilor ceva să simtă că primar este Chițac. Mă gândeam la niște flori de Miserupe, pe care să le pună fereastra de la care privesc cum se alege praful de orașul lor.

Mulțumesc, Moșule, și nu uita: Eforie, nu Constanța!

Etichete:

• Mos Craciun
• Vergil Chitac