Educaţie

„Să scoatem prosteala asta cu toată lumea dă Bacalaureatul… Alocăm prea mult timp hârtiilor și prea puțin pentru copii”

În stânga, Viviana Dan, profesor de limba română la Liceul Tehnologic „Ion Podaru” din Ovidiu, alături de Virginia Pavel, profesor de discipline tehnice în cadrul aceluiași liceu.

Sistemul de învățământ a cunoscut numeroase urcușuri și coborâșuri, însă, dacă ar fi să analizăm rezultatele elevilor pe fundalul alb-negru al emigrației către „o viață mai bună”, observăm, fără prea mare dificultate că ne îndreptăm spre un declin.

Scris de 
Ana Ruica
 pe data 
13 aprilie, 2018

Totuși, părerile sunt împărțite în ceea ce privește situația actualului sistem de învățământ, deoarece, în timp ce profesorii mai tineri întrevăd o rază de soare în furtuna asta neîntreruptă, cei care au avut privilegiul să predea înainte de anul 2000, consideră că soarele nu poate apărea decât în urma unor schimbări majore ce nu privesc doar organizarea sistemului de învățământ.

Pentru a avea o imagine de ansamblu, dar realistă despre ceea ce înseamnă învățământul astăzi, am contactat doi profesori de specialzări diferite, unul, proaspăt intrat în sistem și altul căruia i-au trecut prin mână zeci de generații. Astfel le-am cunoscut pe Virginia Pavel, profesor de discipline tehnice, care se află în învățământ din anul 1998 și predă în prezent la Liceului Tehnologic „Ion Podaru” din Ovidiu și pe Viviana Dan, profesor de limbă și literatură română, care activează în meseria de dascăl de aproximativ patru ani, în cadrul aceluiași liceu.

Cele două profesoare au opinii diferite în ceea ce privește forma actuală a sistemului de învățământ, Viviana Dan admițând că sistemul a cunoscut îmbunătățiri în ultima perioadă, în vreme ce Virginia Pavel consideră că vechiul sistem era mult mai bine organizat.

„Învățământul tradițional nu se putea baza pe atât de multe metode care să ajute în predare.Învățământul modern face apel la experiența proprie a elevului și promovează munca în colaborare, spre deosebire de învățământul tradițional unde profesorul era în centrul activității didactice și această colaborare între profesor și elev (destul de strânsă astăzi) nu exista.

În sistemul actual se pune mai mult accent pe colaborarea profesor-elev, pe munca în echipă, pe dezvoltarea gândirii elevilor, a imaginației. Sistemul actual îți oferă o mai mare libertate, și de gândire și de exprimare a propriilor opinii”, a declarat pentru Constanța de Azi, Viviana Dan.

„Nu vreau să fiu nostalgică, însă, în trecut, erau mult mai bine puse la punct niște baze. Acum fiecare ministru (de învățământ) care a venit a simțit nevoia să schimbe ceva și nu pot să garantez că nu fac o observație fără suport, dar s-ar putea, câți ani sunt de la Revoluție, cam tot atâția minștri să fi avut. Schimbările astea sunt heirupistice și consecințele sunt pe măsură.

E departe de mine de-a condamna modul actual de organizare al învățământului pentru că acum ai acces la informație mult mai ușor, incomparabil mai ușor, însă faptul că anul acesta propunem ceva, anul următor altceva… nu avem răbdare să vedem care sunt consecințele măsurilor luate, să vedem dacă a fost bine sau nu ceea ce am făcut și unde am greșit, ce putem să modificăm”, a afirmat Virginia Pavel, admițând că există o diferență majoră între imaginea profesorului înainte de 89 și imaginea pe care o are astăzi. „Profesorul era un semizeu în clasă. Niciodată nu se pierdea vremea cu chestii ca: stabilirea ordinii, atenției, controlul temelor, uniforma, nici nu existau aceste discuții în clasă”, a mai completat Virginia.

„Școala poate rezolva foarte multe decă este susținută de familie, dar dacă școala se zbate singură e destul de greu și rezultatele sunt cele care sunt“

În ceea ce privește implicarea părinților în viața școlară a copiilor lor, Viviana Dan consideră că este insuficientă.

„Se simte reticența părinților în elevi. Simțim că nu suntem atât de mult sprijiniți de părinți pe cât ar trebui. Cred că în învățământul tradițional părinții erau mult mai implicați. Mai sunt părinți care cred în școală, dar sunt puțini. Cred că școala are putearea să îi ofere copilului educația de care are nevoie în viață, dar acest lucru trebuie continuat și acasă. Dacă este discrepanță între ceea ce primește copilul acasă și ceea ce primește la școală atunci nu se poate realiza acest lucru” a declarat mai tânăra, Viviana Dan.

De aceeași părere este și Virginia Pavel, a cărei experiență permite crearea unei radiografii sumbre a relației prăinților cu școala la care învață copiii lor.

„Părinții au încredere în școală, din moment ce, ceea ce le este lor mai drag, copilul, îl încredințează aici și «faceți din el un om corect, cinstit cu o anumită conduită». Evident școala modelează, dar trebuie și contribuția familiei. Nu este chiar la pământ lipsa de interes a părinților, dar este prea puțină, prea puțini sunt interesați de formarea și rezultatele copilului lor.

Eu îi înțeleg pentru că majoritatea sunt disperați să găsească nu loc de muncă, să țină acel loc de muncă, să găsească și un al doilea job ca să se descurce, foarte mulți sunt plecați și lăsați copilașii cu bunica, cu mătușa, însă, să suni o dată pe săptămână să vezi ce face copilul tău nu mi se pare un efort chiar atât de mare. Pur și simplu îi lasă la școală și apoi fiecare… Școala trebuie să rezolve totul. Școala poate rezolva foarte multe decă este susținută de familie, dar dacă școala se zbate singură e destul de greu și rezultatele sunt cele care sunt”, a afirmat Virginia Pavel.

Cât despre atitudinea elevilor față de școală de-a lungul timpului, Virginia Pavel observă o schimbare majoră, ce nu este neaparat pozitivă. „Elevii anilor 90 erau incomparabil mai intersați de școală. Dar situația de acum este… Condițiile sociale sunt așa cum sunt și mai este și faptul că nici mass-media nu ne ajută. Tot timpul vânăm scandaluri, tinere întreținute care dau tonul, se pune foarte puțin accent pe valoare. Toate lucrurile astea își pun amprenta asupra tinerilor pentru că ei se raportează la ele.”

„Era o perioadă în care se făcea doar muncă patriotică, ăla nu putea fi numit salariu. Nu suntem în stare să ne ținem valorile în țară. Patriotismul este un sentiment înălțător, însă nu a ținut nimănui de foame.”

Nemulțumiri cu privire la ceea ce oferă sistemul de învălământ profesorilor, sunt și de-o parte, și de alta, însă, mult mai pregnante din partea profesorului de școală veche, Virginiei Pavel.

„A fost o perioadă când nu am fost mulțumită de ceea ce oferă sistemul, însă acum încep să se așeze lucrurile în făgașul firesc. Era o perioadă în care se făcea doar muncă patriotică, ăla nu putea fi numit salariu. Acum se încearcă să se corecteze aceste lucruri. Eu am avut o surpriză fantastică.

Diferența dintre salariul pe care l-am avut în producție și cel pe care l-am avut atunci când am ajuns învățământ a fost la jumătate, dar am venit în sistem pentru că după 15 ani de vechime era păcat să renunț, eram supracalificată să mă fac vânzătoare sau altceva, însă motivația materială nu exista.  Salariul este un alt aspect de care nu prea se ține cont. Când aloci 2 lei, primești de 2 lei, asta e. Tineretul nu mai vine, nu este nicio atracție pentru tineri să ajungă în învățământ, cu toate că este o meserie extraordinar de frumoasă, dar toate trec prin stomac până la urmă.

Să sperăm că se vor îndrepta lucrurile și vor veni tineri cu aplicație, cu entuziasm, tineretul este extrem de inteligent, dar păcat că pleacă, toată lumea migrează în căutarea unor condiții de viață mai bune. Mi se pare justificat. Nu ai cum să impui să renunțe la niște lucrui pentru a sta în țara lui.“

De asemenea, cei doi profesori au notat câteva îmbunătățiri pe care le-ar aduce sistemului actual de învățământ: „Trebuie făcută o repartizare în funcție de preferințele elevului. Nu așa, toți învață foarte multă istorie, foarte multă geografie… Dacă o luăm așa, de-a valma, nici suficientă matematică nu știu, nici suficientă română, nici suficiente limbi străine și ce am făcut. La final știu puțin din toate și nimic.

Ce mă deranjează pe mine este că sunt state în lume unde învățământul este foarte bine organizat și rezultatele se văd. De ce Dumnezeu nu încercăm să adaptăm niște sisteme coerente și tot facem așa, când precum francezii, când precum chinezii.. trebuie să mergem într-o direcție. Mie mi-ar părea foarte bine ca orientarea în școală să fie mult mai bine pusă la punct și copilul să opteze pentru varianta pe care și-o dorește. Să scoatem prosteala asta cu toată lumea dă Bacalaureatul, toată lumea dă testare națională, toată lumea, ce până la urmă?”, a spus Virginia Pavel.

„Alocăm prea mult timp hârtiilor și ne rămâne prea puțin timp pentru copii. Ar fi benefică mai multă practică și mai puțină teorie. Mi-ar plăcea să folosim timpul pentru a face lucruri care să îi ajute pe elevi, în schimb noi avem de făcut multe alte hârtii care nu au legătură cu momentul didactic, cu predarea în sine. Timpul în care facem aceste formalități am putea să-l alocăm elevilor”, a completat Viviana Dan.

„Nu mai este nicio concordanță între ceea ce solicită piața muncii și ce se școlarizează.”

Totodată, Virginia Pavel a scos la iveală o problemă prea puțin dezbătută, dar foarte pregnantă în viața absolvenților de liceu și/sau de facultate în ceea ce privește lipsa locurilor de muncă pe fundalul personalului supracalificat.

„Au dispărut foarte multe meserii pentru că nu s-au mai format oameni competenți care să vină din spate și au rămas meserii în care nu mai găsești oameni calificați. Acum nu mai este nicio concordanță între ceea ce solicită piața muncii și ce se școlarizează. Astea sunt liceele este o inerție destul de mare să te regrupezi și să te reorientezi pentru ce se solicită. De ce este nevoie? Dacă este nevoie de sudori, hai să calificăm sudori, dar nu calificăm 10 ani sudori că după aceea o să avem excedent de forță de muncă în meseria respectivă. Să fie o corelare între ceea ce cere piața și ceea ce se poate realiza.

Eu am terminat un liceul, am terminat o facultate de profil și apoi am fost imediat angajată, dar facultatea era singura din țară. Cu alte cuvinte, nu făceam ingineri pe bandă rulantă. După Revoluție a căzut asta cu inginerii, acum se caută și nu mai sunt. Toată lumea mergea la AS, toată lumea făcea finanțe-bănci. E scăpată de sub control această chestie, pentru că nu există o concordanță între ceea ce formez și ceea ce se cere” a povestit profesorul.

Păreri diferite există și în ceea ce privește direcția spre care se îndreaptă învățământul. În vreme ce Virginia Pavel consideră că este vorba despre un declin, Viviana Dan încearcă să vadă partea plină a paharului.

„Am copii care au terminat facultate și care aranjează marfă în standurile din hipermarketuri și atunci nu e logic că și părinții se gândesc „faci și tu un liceu acolo că trebuie făcut”. Nu mai este perspectiva de care am beneficiat eu. În perioada în care am făcut eu școală, cine spunea «dacă ai carte, ai parte», era corect”, a povestit trist Virginia Pavel.

„S-ar putea să-mi schimb părerea pe parcurs, însă, deși este un sistem cu multe bube și nimic nu este ușor, trăiesc cu speranța și încrederea că va fi bine. Cred că suntem pe o pantă ascendentă”, susține Viviana Dan.

Deși profesorii au admis că examenele de grad au fost foarte grele și că, condițiile din învățământ nu sunt cele mai bune, amândoi practică cu drag meseria de dascăl și, dacă ar putea da timpul înapoi, ar alege-o din nou.

„Îmi place să lucrez cu copiii și mi-am dorit să fac asta de mică. Nu există satisfacții materiale pe care să le ofere sistemul de învățământ, dar dacă faci lucrul acesta cu drag și din pasiune, probabil că poți trece peste asta” a afirmat Viviana Dan.

„Nu îmi pare rău că am ales asta, învățământul este o meserie elegantă, frumoasă, deosebită, niciodată nu o să-mi pară rău că am ajuns în învățământ. Îmi pare, însă, rău că strădania este, dar nu prea se văd rezultate. Noi încercăm să le facem cât mai ușoară munca, să găsim tot felul de modalități atractive. Din păcate… nu toate sunt cu ecou” a încheiat Virginia Pavel.

Cert este că problemele actuale din sistemul de învățământ sunt ecouri ale modului precar în care cei mai mulți români își trăiesc viața, ecouri ale grijilor de mâine și ale nopților, lunilor și anilor petrecuți departe de casă, pentru a asigura familiei un viitor mai bun.

Într-un peisaj educațional din ce în ce mai pesimist, rămâne ca munca unor profesori dedicați meseriei să ajute la ghidarea elevilor de astăzi către modele și valori reale, pentru a le oferi cu adevărat speranța realizării profesionale și sociale.

 

Actualitate