Actualitate
Promenada falimentului. Constanța, un oraș cu lacătul pe ușă
Fie că vorbim de Brașov, Sibiu, Cluj Napoca, Timișoara sau Iași, marile orașe ale țării au o zonă centrală atractivă, în care străzile pietonale sunt atent amenajate, curate, pline de magazine, cafenele și restaurante, așa cum era în urmă cu mulți ani și strada Ștefan cel Mare din Constanța. Din păcate, Primăria Constanța a reușit în mod deliberat, în ultimii 10 ani, să-și îngroape centrul orașului în faliment, ruină, mizerie și nepăsare.
Zona a fost neglijată de administrațiile Mazăre-Făgădău, care au avut interese imobiliare și de grup în a susține construcția și dezvoltarea mall-urilor din Constanța, mutând cu bună știință întreaga activitatea comercială din inima orașului în aceste centre. Strada simbol, pe care se găseau odinioară mii de turiști și constănțeni, reprezintă astăzi doar o sumbră alee cu pavele sparte și clădiri dărăpănate, abandonată de autorități și stăpânită de romi și câini maidanezi.
O plimbare pe Ștefan cel Mare nu îți poate arăta nimic, pentru că nu ai ce vedea, băncile sunt goale sau sunt ocupate de bătrâni, nu pentru că așa obișnuiesc ei să-și petreacă timpul, ci pentru că e vară și au nevoie de un loc unde să-și tragă sufletul înainte de a porni din nou spre destinația stabilită inițial.
Decăderea zonei este soră cu falimentul. Acolo unde odinioară se băteau comercianții pentru un spațiu cât de mic, acum bate vântul. Lacătele ruginite stau țepene pe uși, în timp ce geamurile de unde altădată surâdeau manechine sunt tapetate cu ziare și broșuri de la Kaufland sau Lidl. Majoritatea comercianților au închis de mult și s-au orientat spre centrele comerciale. Au prins cheag acum doar magazinele cu haine second-hand și magazinele chinezești, dar și acestea sunt puține, fiindcă nimeni nu prea mai trece pe strada Ștefan cel Mare.
Chiar dacă prețul chiriilor nu a crescut, în cele mai multe geamuri sunt hârtii, numere de telefon și anunțuri de închiriat și nimeni nu pare să-și dorească să înceapă o afacere acolo, pentru că vede clar că zona nu are cum să genereze profit, fiind din ce în ce mai puțin circulată, din ce în ce mai ștearsă și îmbătrânită.
„Dacă vorbim de chiria spațiilor comerciale vorbim 99% de mediul privat și dacă vorbim de mediul privat el a rămas același, cifrele au rămas aceleași. De exemplu, pe Ștefan cel Mare sunt 3 covrigării, 2 magazine de haine, 1 de pantofi, marochinării și mărgele. Nu s-a întâmplat nimic cu chiriile, au rămas aceleași, majoritatea sunt chiriași de 5-10 ani acolo, contractele sunt făcute pe termen lung, media e undeva la 8 Euro/metru, cine dă mai mult, eu știu, o dă că așa vrea, nu că atâta face și cam asta este socoteala.
Dacă o privim ca încasări, la nivel de ce îi rămâne administratorului în mână, probabil profitul s-a micșorat pentru că, odată ce impozitul a crescut, odată ce impozitul pe salariu s-a mărit, automat, fiind aceeași cifră de afaceri ca în anii trecuți, profitul s-a micșorat și tocmai de asta nici nu arată prea bine Ștefan cel Mare ca și zonă comercială. De aceea nici nu mai aveam flux de oameni acolo, de aceea lucrurile se mișcă așa cum se mișcă”, a declarat pentru Constanța de Azi reprezentantul unei mari agenții imobiliare din Constanța.
Astfel, multe spații ce ar putea deveni magazine, restaurante sau cafenele sunt închise, iar altele sunt pur și simplu abandonate, așteptând ca cineva să le dea o formă și un scop, însă, din păcate, zona nu mai prezintă interes pentru că spațiul respectiv are același aspect de peste trei decenii.
„Din punctul meu de vedere nu mai este o zonă cu pretenții și asta reiese și din preț, zona nu s-a dezvoltat sub nicio formă, nu s-a investit în nimic, nu s-au absorbit fonduri pentru dezvoltare, nu s-a întâmplat nimic. E ca acum 30 de ani”, a mărturisit agentul imobiliar.
Inima Constanței se zbate, așadar, sub papucul mult prea greu al indiferenței autorităților care ar fi trebuit s-o reanimeze cu mult timp în urmă.
Ne place să mergem la Sibiu, în Brașov, Cluj sau Timișoara, unde pe străzile pietonale din centru există nenumărate posibilități de a-ți petrece timpul, unde se plimbă zi de zi mii de cetățeni, fie ei turiști, tineri sau bătrâni și unde fiecare își găsește locul. Când vom putea vorbi astfel și despre vechile străzi ale Constanței, un oraș ținut în viață artificial de iluzia confortului oferit de marile centre comerciale?
