Actualitate

Mitul mașinii nemțești, spulberat. Trei sferturi din parcurile auto din Germania sunt deținute de români, turci și ruși

Germania a fost, de la intrarea noastră în UE, tărâmul fermecat de pe care veneau cele mai bune și frumoase mașini la mâna a doua. Era o siguranță și o garanție în plus să îți cumperi o mașină de la nemți. Chiar dacă avea peste 200-300.000 de km în bord, te consolai rapid că a fost rulată doar pe autostradă, iar reviziile toate făcute la timp și în service-uri de reprezentanță. Iar de multe ori erau argumente valide.

Scris de 
Constanta de Azi
 pe data 
29 octombrie, 2018

Doar că, între timp, nici mașinile nu mai sunt ce au fost, dar nici neamțul de acum 10-15 ani nu mai e același. Dar să o luăm punctual.

1.Mai toate modelele de mașini până în 2004-2006, mai ales cele fabricate în Germania, erau construite să mergi și milionul de kilometri cu ele fără mari probleme. Electronică puțină, fără filtre de particule și softuri, motoare clasice, puternice, dar foarte simple. Vorba aceea „te chinuiai să o strici și nu reușeai”. Modelele de după această perioadă, au pe ele motoare tot mai pretențioase și tot mai puțin fiabile. Senzori căcălău, electronică să te saturi, motoare tot mai complicate și care se strică mult mai repede.

Drept prin urmare, modele mai noi, la 150.000 de kilometri sunt deja obosite și necesită costuri foarte mari de întreținere și reparații de aici încolo. Undeva la echivalentul celor 200-300.000 de kilometri pe vechile modele. De aceea, nici neamțul nu e așa de prost și a învățat că mașina nu se mai ține o viață și scapă de ea când i se apropie perioada de grație.

Aici e momentul când vine românașul și se agață de ele. Și se plânge apoi că i-a căzut turbina, că filtrul e înfundat, că trebuie să facă distribuția, că i-a picat ambreiajul, că are șpan în pompa de injecție.

2. Neamțul nu mai e la fel de neamț. Mai exact, piața comerțului cu mașini la mâna a doua a fost acaparată de turci, ruși, români și bulgari. Potrivit datelor furnizate de TUV Germania, aproape trei sferturi dintre din parcurile de mașini sunt controlate de astfel de cetățeni.

Așadar, majoritatea mașinilor aduse din Germania nu sunt cumpărate direct de la neamț de acasă, ci de la Yusuf, Alioșa, Serghei sau Costel. Cetățeni care știu cum se „mărită” o mașină și care, de multe ori, nu prea dau doi bani pe rigorile sau seriozitatea nemțească. Ce a făcut Serghei cu mașina în parcul lui nimeni nu știe, mai ales că cei mai mulți fac dispărute cărțile tehnice ale autoturismelor. Și uite așa, încet, încet se spulberă și mitul mașinii cumpărate de la neamț de acasă, care a făcut reviziile la timp și a ținut-o în garaj.

3.Mașinile cumpărate la super-prețuri sau chilipiruri sunt, de cele mai multe ori țepe. Vânzătorii știu foarte bine că au probleme ascunse și, tocmai de aceea, pentru a evita legislația germană privind protecția consumatorului, mașinile nu sunt scoate la vânzare decât pentru export. O mașină bună, întreținută, o veți găsi tot timpul la preț mare și aproape niciodată în parcuri, ci la privat acasă.

4.O mașină cumpărată din Germania, pe lângă costurile de adus (aprox.500-700 de euro) necesită imediat investiții importante. De ce? Fiindcă fostul proprietar alege să o vândă chiar înainte de reviziile importante: distribuție, ambreiaj, filtrul de particule etc. Fiindcă astfel de intervenții sunt foarte scumpe în Germania, oamenii aleg să-și vândă mașina înainte să bage bani în ele. Investiția urmează să o facă noul cumpărător, dacă știe de ea…

 

 

 

Actualitate