Ion Iliescu, pus sub învinuire în Dosarul Revoluţiei

Deși la intrare în sediul Parchetului, Ion Iliescu nu a făcut declarații, fostul președinte și-a expus pe blogul personal opinia în ceea ce privește avizarea cererii de umrărire penală a lui Klaus Iohannis.

„În ceea ce mă priveşte decizia preşedintelui Iohannis nu mă surprinde, cu toate că nu văd care este cadrul legal în care se înscrie. Mă surprinde însă faptul că, liberi fiind, oamenii nu mai cred că trebuie să lupte pentru libertatea lor. De asta au ajuns să ne dea lecţii de democraţie oameni care, în timpul ceauşismului, au tăcut mâlc, asta când nu puneau umărul la construirea cultului personalităţii lui Ceauşescu. Ştiu că sunt destui cei care nu văd nici acum cu ochi buni faptul că promisiunile cuprinse în Comunicatul CFSN către ţară, scris, cum spuneam, printre gloanţe (atacuri despre care se spune acum că au fost înscenarea noastră!) au fost îndeplinite. Nu poţi face din actul suprem de demnitate al naţiunii române o ”lovitură de stat”, doar pentru că aşa a citit cineva în cartea unul apologet-şi angajat!-al Securităţii. Am spus şi repet: ar fi fost bine dacă am fi avut parte şi noi precum Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia, de o tranziţie negociată. O revoltă populară a născut un vid de putere. Nişte oameni, din cele mai diverse zone ale societăţii, şi de cele mai diverse convingeri politice, au încercat să dea un sens şi o direcţie schimbării. Şi-au asumat nişte responsabilităţi!”, a scris pe blog fostul președinte.

În același timp, Iliescu admite că și-a făcut datoria și că își ține capus sus la judecata istoriei.

“Acum sunt acuzaţi că au îndrăznit acest lucru. Totul se transformă într-o farsă, jignind sacrificiul şi memoria celor care au luptat pentru libertate şi democraţie. Probabil că trebuia să trecem şi prin faza asta. Deşi altele sunt problemele de pe agenda naţiunii. Care agendă pare să nu mai aibă nici obiectivul integrării europene, nici pe cel al dezvoltării, combaterea sărăciei, o viaţă mai bună pentru români. Programul Revoluţiei Române rămâne în continuare actual. Poate că asta deranjează, în ultimă instanţă. Dar nu este vina mea că se întâmplă aşa. Prezentul este operă colectivă. Eu mi-am făcut partea mea de datorie, indiferent de ceea ce cred cei care caută ţapi ispăşitori pentru eşecurile lor. Stau cu capul sus la judecata istoriei”, a mai scris fostul șef al statului.

De asemenea, Iliescu a explicat de ce a ales să reacționeze la acuzațiile care i s-au adus în dosarul „Revoluției” și în cel al „Mineriadei”.

“Am decis să ies din tăcerea pe care mi-am impus-o în legătură cu acţiunile justiţiei în cazul dosarelor generic numite «Revoluţia» şi «Mineriada», din obligaţia de a lămuri câteva lucruri. Prima observaţie se referă la finalitatea acestor dosare, finalitate care nu mai are nicio legătură cu aflarea adevărului despre acele evenimente. Cum poate afirma cineva că acesta este scopul acestui spectacol ”justiţiar”, când, în cazul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 nu a fost judecat, de fapt, nici măcar cercetat, vreunul dintre cei care au organizat acţiunile violente din ziua de 13 iunie, au atacat sediul Poliţiei Capitalei, sediul SRI, al Ministerului de Interne, care au răspândit zvonuri ce au incitat la violenţe, au atacat şi incendiat sediul Televiziunii publice şi au rănit oamenii care apărau studiourile tv de furia dezlănţuită a unor indivizi, la fel de fără chip şi identitate ca şi teroriştii care au atacat fostul sediu al CC al PCR chiar în momentul în care se redacta Comunicatul către ţară a CFSN? Pentru cei mai mulţi dintre cei care acuză acum în spaţiul public, evenimentele de la 15 martie 1990 de la Târgu Mureş, nu mai există, pentru că, nu-i aşa, contrazic tezele lor despre natura şi consecinţele lor, şi nu mai servesc ”cauzei”. La fel, nici evenimentele din 13 iunie 1990 nu mai există, iar minerii au venit la Bucureşti fără motiv, doar pentru a reprima o manifestaţie, cea din Piaţa Universităţii, pe care organizatorii ei o încetaseră a doua zi după alegerile din 20 mai 1990. Se construieşte o altă realitate, pentru a justifica astfel de dosare”, a mai scris fostul presedinte al României.

Iliescu a mai spus și că, deşi aceste dosare au fost în atenţia procurorilor timp de 28 de ani, ele se redeschid pentru că deciziile luate până acum au stârnit nemulţumiri :“Aceste dosare au făcut obiectul atenţiei procuraturii timp de 28 de ani. Au făcut obiectul atenţiei unor comisii speciale ale Parlamentului României. De fiecare dată soluţiile pronunţate au nemulţumit pe cineva, de vreme ce se redeschid mereu, coincidenţă probabil, atunci când apar crize de natură politică, în special, care necesită schimbarea agendei publice. Acum ni se spune că istoria trebuie scrisă de procurori şi judecători. De ce? Ca să aflăm că o Revoluţie durează exact cât îi trebuie unui dictator să decoleze de pe acoperişul sediului puterii? După care, în secunda următoare, democraţia se instalează, instituţiile ei înfloresc şi schimbarea s-a terminat?”

„Această abordare este pe cât de politizată, pe atât de periculoasă. Nu poţi fundamenta un dosar de cercetare penală pe viziunile unora sau altora despre evenimente despre care oricum nu puteau avea o imagine corectă. În acele zile de decembrie 1989 nimeni n-a avut o imagine integrală a evenimentelor. Nimeni nu poate să spună că ştie tot ce s-a întâmplat, şi că tot ce ştim noi, ceilalţi, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiţia trebuie să consfinţească această variantă. Ei bine, asta se doreşte cu aceste două dosare! Nu dovezile trebuie să ducă spre un verdict, verdictul a fost dat în afara cadrului legal, iar justiţia trebuie doar să înlăture acele dovezi care ar contrazice verdictul”, a scris Ion Iliescu.

După ce, pe 2 aprilie, procurorul general, Augustin Lazăr a cerut preşedintelui României încuviinţarea urmăririi penale în legătură cu săvârşirea infracţiunii contra umanităţii în cazul lui Ion Iliescu, membru şi preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (din 22 decembrie 1989), a lui Petre Roman, membru al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, din 22 decembrie 1989, numit oficial prim-ministru al Guvernului României şi faţă de Gelu Voican – Voiculescu, membru al Consiliului Frontului Salvării Naţionale din 22 decembrie 1989, numit oficial vice prim-ministru al Guvernului României, în dosarul Revoluţiei, președintele Klaus Iohannis a transmis cererea de urmărire penală ministrului Justiției, Tudorel Toader, vineri, 13 aprilie.

La momentul cererii lui Lazăr, Petre Roman declara pentru MEDIAFAX, că este uluit şi revoltat de solicitare și că se întreabă de ce dosarul Revoluţiei nu face referire la cei care au dat ordin să se tragă asupra oamenilor.

În cadrul Dosarului Revoluţiei, procurorii au anunţat, pe 18 decembrie 2017, că au înregistrat avansări în anchetă, fiind clarificate împrejurările legate de fuga cuplului Ceauşescu din decembrie 1989, dar şi cele legate de declanşarea şi efectuarea diversiunii militare, aceasta fiind cauza numeroaselor decese.

Totodată, a fost identificată sursa sunetului cu efect de panică emis în timpul discursului lui Nicolae Ceauşescu din 21 decembrie ’89 care a dus la izbucnirea protestelor în Capitală şi succesiunea evenimentelor petrecute la UM 01417 Târgovişte, locaţia unde s-a aflat cuplul Ceauşescu începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989.

„Probele au evidenţiat existenţa unei constante diversiuni exercitate asupra cadrelor de comandă ale acestei unităţi militare, precum şi existenţa unor ordine venite de la vârful ierarhiei militare privind eliminarea fizică a cuplului Ceauşescu. Totodată, urmare a probatoriului administrat există o mai bună înţelegere a diversiunii radio-electronice. Au fost realizate progrese notabile pentru înţelegerea fenomenului diversionist (unic în istoria României prin complexitate şi anvergură) atât sub aspectul mecanismelor concrete de acţiune cât şi din perspectiva persoanelor ce au dirijat acest fenomen. Este de aşteptat ca viitoarele cercetări să aducă lămuriri privind autorii diversiunii şi eventualele complicităţi în realizarea acesteia”, a spus atunci procurorul Marian Lazăr.

Potrivit parchetului, până la momentul execuției de la 25 decembrie 1989, au fost identificate trei tenetative de lichidare a lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. De asemenea, procurorii admit că după anul 1989 probe importante au fost distruse sau alterate.

Etichete:

• dosarul revolutiei
• Ion Iliescu