Sănătate

În timp ce Statul băga 100 de milioane de euro în Catedrală, două mame au strâns bani PENTRU UN SPITAL

Oana Gheorghiu (49 de ani) şi Carmen Uscatu (44 de ani) au renunţat la joburile în marketing, respectiv transporturi şi au fondat, în 2012, asociaţia Dăruieşte viaţă. Până acum, au convins peste 250.000 de persoane fizice şi 1.500 de companii să sprijine ridicarea întâiului Spital de Oncologie şi Radioterapie Pediatrică de stat din România.

Scris de 
Constanta de Azi
 pe data 
31 decembrie, 2018

Carmen Uscatu şi Oana Gheorghiu au biroul în apropierea Catedralei Mântuirii Neamului, inaugurată pe 25 noiembrie fără avizul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă. Până acum, pentru această clădire s-au cheltuit 110 milioane de euro, iar 75% din sumă a venit de la administraţia centrală şi locală.

La câţiva kilometri mai încolo, din iunie 2018, de când s-a turnat prima fundaţie, în curtea Spitalului de Urgenţă pentru Copii „Marie Curie“ din Bucureşti creşte o altă clădire, datorită societăţii civile şi sponsorilor de la diverse companii, de la care s-au strâns deja peste 10 milioane de euro.

„Dacă eu pot, poţi şi tu!“. Aşa sună mesajul scris pe o cărămidă din poliester de pe masa dintr-o încăpere a apartamentului în care Oana Gheorghiu şi Carmen Uscatu lucrează în fiecare zi. Şi de aici nu lipsesc nici căştile de protecţie pentru şantier.

Pe 9 decembrie, la Clubul Expirat s-a licitat pentru astfel de căşti, decorate de artişti contemporani precum Ştefan Câlţia, Dan Perjovschi şi George Roşu sau împodobite cu semnăturile unor persoane publice, printre ele Mihai Şora, Alex Dima, Pavel Bartoş, Smiley, Andreea Esca şi Tudor Chirilă. Acolo au sărbătorit unele persoane 100 de ani de când s-a format România Mare.

„«Dăruieşte Viaţă» înseamnă mai mult decât donaţii pentru construcţia primului spital românesc de oncopediatrie; înseamnă mai mult decât un şantier, căşti galbene desenate şi puse la licitaţie, entuziasm sau pasiune“, a scris Mihai Şora pe Facebook o zi mai târziu.

„«Dăruieşte viaţă» spune ceva despre reconstrucţia noastră ca popor, despre un fel de solidaritate care transcende cotidianul individual: este despre zidirea-împreună sau cum – în loc să tot vorbeşti despre spitale ori despre lipsa lor – chiar începi să clădeşti unul“: (…) «…si sal evanuerit, in quo salietur?» (n.r. – dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce va fi sărată?), am scris pe o cască. O vorbă biblică la care ţin mult, pentru că, da, unii oameni sunt sarea pământului“.

Citeşte articolul complet pe adevarul.ro

 

Actualitate