Politică

Deputatul PNL, Robert Boroianu: „Înființarea abatoarelor mobile este un proiect strict cu conotație socială

Proiectul de lege privind înființarea abatoarelor mobile în fiecare județ din țară  ajuns la comisiile de specialitate din Camera Deputaților. În urma depunerii acestei inițiative, în presa locală au apărut unele speculații și acuzații că acest proiect va fi în avantajul procesatorilor de carne, care vor beneficia de pe urma abatoarelor mobile.

Scris de 
 pe data 
6 martie, 2019

Pentru a lămuri aceste aspecte, am stat de vorbă cu deputatul PNL de Constanța, Robert Boroianu, unul dintre inițiatorii proiectului, care cunoaște foarte bine această problematică, fiind acționar la una dintre cele mai mari companii de procesare a cărnii din România.

–        De ce este nevoie de abatoare mobile în România?

Plecăm de la fenomenul macro și cum se fac sacrificările în România. Sunt două tipuri de abatoare. Sunt abatoarele mari industriale, abatoare unde în general sacrifică marii procesatori, marii crescători de animale. Din aceste abatoare pleacă ulterior către industrie și marea procesare. Și mai sunt abatoare de necesitate, așa se numesc, unde se fac sacrificări doar într-o anumită limită, cu un număr limitat de animale zilnic, doar atunci când apar cazuri de necesitate. Și situație de necesitate poate fi atunci când sunt animale lovite, animale care se îmbolnăvesc, au ajuns la greutate prea mare, și-au rupt un picior etc. Condițiile sunt stricte și acolo au loc tăieri limitate controlate sanitar-veterinar, fără  a se face din chestiunea asta ceva industrial. Alt gen de abatoare în momentul de față în România nu există.

Aceste abatoare mobile, prin proiectul inițiat, aveau două conotații: conotație socială și conotație privind respectarea normelor de igienă și sănătate. Ideea era în felul următor: ori consiliile județene, or ANSVSA-urile locale din fiecare județ să aibă posibilitatea să achiziționeze un astfel de abator mobil, care să dea posibilitatea pentru locuitorii din anumite zone din județ, crescătorii de animale, să-și sacrifice porcii, vitele atunci când au nevoie, fără a mai apela la transporturi foarte lungi și costisitoare către abatoarele din județele respective.

–        Micul crescător sau fermierul cu 2-3 porci în curte,  ce alternative are în momentul de față?

Gândiți-vă că oamenii din Deltă, că oamenii de la munte sau din orice localitate mai îndepărtată, unde cel mai apropiat abator este la 300-400 de km, nu au posibilitatea să-și ducă animalele atâta drum pentru a le sacrifica în mod controlat și respectând normele de igienă. În plus, chiar dacă ajung la aceste abatoare, trebuie avut în vedere că acestea au contracte cu marii crescători, cu marile ferme și nu pot să amestece loturile de carne. Și atunci, micul crescător trebuie să aștepte, sau și mai grav nici nu este băgat în seamă și servit. De aceea, este foarte greu ca un mic crescător sau oameni simpli gospodari care au câteva animale să poată sacrifica într-un mediu controlat și să poată să vândă carnea mai departe.

Și atunci ce variantă au oamenii? Au varianta să aștepte la poartă un samsar care îi ia pe nimic animalul din curte și de obicei așa apare specula cu animale din crescătoriile particulare. Există posibilitatea ca crescând mai mulți porci să apară o boală, o anumită situație. Păi tocmai ce a apărut Pesta Porcină în România și atunci în zonele afectate nu se mai fac mișcări de animale dintr-un județ în altul. Și atunci aceste abatoare mobile au rolul de a acționa într-o zonă limitată astfel încât lumea să poată să aibă acces la sacrificarea animalelor făcută corect, la un cost decent pentru a le rămâne și oamenilor ceva.

–        Au marii procesatori de carne ceva de câștigat de pe urma acestor abatoare mobile?

Aceste abatoare mobile nu vor putea niciodată să abatorizeze pentru industrie. Noi vorbim aici de un abator, un utilaj cu o capacitate mică, de câțiva porci sau câteva vite pe zi pentru că nu  poate să sacrifice mai mult și nu cred că în România vreo unitate procesatoare mare poate să aibă vreo tangență sau vreo legătură cu astfel de sacrificări. Cu atât mai mult, sunt unitățile mari de procesare, cum este și unitatea unde eu sunt acționar, care lucrează și achiziționează animale doar de la crescătorii înregistrați care au ștampilă ovală, ștampilă ovală care este necesară atât pentru punerea pe piața internă în marile lanțuri de supermarketuri, cât și pentru comerț intracomunitar sau export. Altfel nu poți să procesezi materie primă și să o desfaci în aceste lanțuri comerciale sau să faci comerț intracomunitar. Deci este exclus ca vreun mare procesator din România să beneficieze de vreun avantaj din acest proiect cu abatoarele mobile, care sunt mai mult și au și fost gândite ca un ajutor pentru micii crescători și fermieri, în așa fel încât să aibă și ei unde să-și sacrifice animalele în condiții de igienă optime.

 

Actualitate