Delincvența juvenilă și cauzele apariției acesteia

Delincvența juvenila este o formă a comportamentului deviant al minorilor, care face referire la încălcarea normelor morale, dar și a celor juridice de către aceștia. Aceasta se regăsește în codul penal sub denumirea de ,,infracțiune”, punând accent pe săvârșirea faptei cu vinovăție și pe caracterul socialmente periculos al acesteia.

Noțiunea de devianță a fost elaborata de Sellin (1938) care a studiat problemele complexe ale sociocrimino-genezei, el definea devianța ca fiind „ansamblul comportamentelor îndreptate împotriva normelor de conduită sau împotriva ordinii instituționale”.

Delincvența juvenilă poate fi privită din mai multe puncte de vedere:

Sociologic – ca o formă deviantă de la circuitul normal al vieții, cum ar fi:

• Trecerea de la un stil de viață la altul–spre exemplu, schimbarea mediului urban cu cel rural si invers;
• Inadaptarea școlară.

Juridic – reprezintă abaterea de la normele expres prevăzute de legea penală și se poate manifesta prin comportament de interes de ordin:

• Material – manifestat prin violență (tâlhăria) sau furtul simplu;
• Social- prin formarea unor grupuri văzute amenințătoare, din cauza violenței fizice sau verbale pe care o manifestă.
• Încălcarea legilor de statut (abandonul școlar rezultat din absentism).

Psihologic – o tulburare comportamentală cauzată de:

• Rele tratamente aplicate minorului, ce afectează integritatea fizică sau psihică a acestuia, exercitate de familie sau alte persoane din jurul acestora,
• Creșterea în familii dezorganizate, consumatoare de droguri și alcool.
• Creșterea în centre de plasament ș.a.m.d.

Conform doctrinei, cauzele ce conduc la apariția acestui comportament sunt următoarele:

Vârsta – aceasta presupune mai multe stadii:

1. Stadiul de apariție-între 8-10 ani-Infracțiuni omogene și benigne,

2. Stadiul de explorare-între 10-12 ani-Infracțiunile se diversifică și se agravează,

3. Explozia-în jurul vârstei de 13 ani-Predomină furtul prin efracție,

4. Conflagrația-în jurul vârstei de 15 ani-Furturi și spargeri de automobile, trafic de droguri, atacul asupra persoanelor,

5. Debordarea-între 17-18 ani-Forme subtile și violente.

Personalitatea copilului – în această privință familia este principalul factor care trebuie să vegheze asupra modelării și formării copilului. Atunci când copiii cresc și se dezvoltă într-o familie dezbinată, în condiții nesănătoase sau sunt influențați negativ de colegi, prieteni ș.a.m.d., personalitatea poate deveni aceea a unui infractor.

Tulburările de comportament – acestea se manifestă prin comportamente suicidale, agresive și prin toxicomanie, cauze datorate imaturității afective și dezvoltării dizarmonice a personalității.

Fuga și vagabondajul – în mod frecvent, acestea au legătură cu abandonul școlar, dar și cu alte tulburări comportamentale. Deși fuga nu este considerată a fi infracțiune, denotă un început al comportamentului delicvent. Vagabondajul este întâlnit, în general, la copiii care au crescut în orfelinate. Spiritul de revoltă, dorința de independență, plictiseala și spiritul de aventură sunt unii dintre factorii care duc la acest fenomen.

Bolile psihice – această cauză este reprezentată de debilitățile mintale, organice sau întârzierile în dezvoltarea intelectuală. În etimologie comportamentul delicvent recunoaște stări sechelare, leziuni cerebrale și traumatisme meningo–encefalopatice din copilărie.

Infirmitățile și bolile somatice – deficiențele psihice ori infirmitățile dau individului sentimente de inferioritate din cauza cărora iau naștere ura față de persoanele sănătoase, agresivitatea și uneori apariția unui comportament delicvent.

Carentele de afectivitate – reprezintă o cauză a delicvenței juvenile de natură psihologică ce se datorează lipsei de afecțiune, iar cei expuși în mod frecvent sunt copiii din familii dezorganizate ori din casele de copii.

Cauze de natură socială– disfuncții ale mediului familial; eșecul școlar și inadaptarea școlară; Inadaptarea și neintegrarea socio-profesională; insuficiențe ale grupului de prieteni și ale modului de petrecere a timpului liber; mass media; lipsa de implicare a organelor judiciare și a instanței tutelare.

În continuare, vom vedea care sunt motivele din cauza cărora a luat amploare acest fenomen social, în urma unui studiu realizat de autorul articolului.

Având în vedere faptul că, fiind într-un proces de formare psihică, caracterul deviant al minorilor poate fi îndreptat prin aplicarea unor masuri specifice.

Din punctul meu de vedere, este o problemă ce necesita a fi studiată in vederea diminuării ei. În realizarea acestui studiu, am ales metoda de cercetare a anchetei, prin chestionarea în mediul online unui eșantion alcătuit din 100 de părinți din Județul Constanța.

Aceștia au fost aleși în scopul stabilirii principalei cauze ce stă la baza comportamentului delincvent al minorilor, precum și care ar fi măsurile de prevenire ce trebuie luate în vederea diminuării lui.

Interpretarea datelor chestionarului

În urma acestui sondaj de opinie, a rezultat faptul că, din 100 de părinți chestionați în procent de 25% au răspuns afirmativ cu privire la faptul dacă sunt mulțumiți sau nu de comportamentul tinerilor în societate, iar în proporție de 75% au răspuns negativ.

Cu un număr foarte mare de răspunsuri afirmative (98%), am constatat faptul că. anturajul este privit ca fiind principala cauză a comportamentului delincvent în rândul minorilor, fiind urmat de disfuncțiile din mediul familiar (94%), apoi lipsa afectivității (93%), mass media (85%), vârsta(65%) și în ultimul rând, ereditatea care este aproape la egalitate cu un procentaj de 55% de răspunsuri afirmative și 45% de răspunsuri negative.

Cu privire la ultima variantă de răspuns ,,Specificați câte o măsură de prevenire ce trebuie luată în vederea diminuării comportamentului deviant al adolescenților la nivel școlar și la nivel familiar”, unde fiecare și-ar fi putut spune punctul de vedere, mai puțin de jumate dintre aceștia au specificat ce modalități de combatere ar putea fi luate în vederea combaterii comportamentului deviant al tinerilor.

Concluzii

În urma răspunsurilor, am constatat faptul că, o bună comunicare, solicitarea ajutorului unui psiholog și introducerea educației juridice în școli și licee ar fi benefice în combaterea acestui comportament.

În opinia mea, lipsa afectivității duce la un comportament neadecvat în societate. Dacă părinții și profesorii ar fi mult mai comunicativi și înțelegători, copiii nu ar mai căuta validare, susținere și înțelegere în diferite anturaje si situații.

Etichete:

• psiholog