Bucătărie Lifestyle

Cum se fac mucenicii moldovenești, după rețeta lui Radu Anton Roman

Măcinicii simbolizează sacrificiile făcute la Anul Nou, celebrat în vechime la echinocțiul de primăvară. Măcinicii au o bogată sinonimie zonală (Sfinți, Sfinţişori, Sâmţi, Bradoşi, Brãduleţi, Brânduşei, Moşi de Paresimi) și sunt preparați prin două tehnici culinare: coacerea sau fierberea aluatului modelat.

Scris de 
 pe data 
8 martie, 2018

Aluatul din făină de grâu este frământat cu miere, i se adaugă miez de nucă și se coace în cuptor sau pe plită. Mucenicii, sau Măcinici (în zone ale Moldovei) sunt, de obicei, figurine antropomorfe, cu cap, ochi, nas, mâini şi picioare, sau colăcei în forma cifrei opt, imitând, de asemenea, chipul uman.

Mucenicii pot avea și formă de albină, de pasăre, de brăduleți sau de cercuri, obținute prin presarea aluatului cu capătul țevii de soc.

Gospodinele modelează și coc un număr fix de Sfinți, 40 sau 44 numiţi și Moși sau Mucenici (în anumite zone, Moşii sunt spirite ale morţilor care îşi viziteazã rudele în ziua de 9 Martie).

Măcinici moldovenești (copți):

• 1 kg fãinã

• 500 ml apã

• 1 linguriţã sare

• 2 linguriţe drojdie

• untdelemn pentru uns tava

• 4 linguri miez de nucã mãcinat (sau cât vã place)

Sirop:

• 6 linguriţe zahãr (miere) – sau cât vã place

• zahãr vanilat

• 1 ceaşcã apã

Aluat:

• Se frãmântã un aluat dospit ca de pâine din fãinã, apã, sare şi drojdie, se lasã la crescut 20 de minute

• Se rãsucesc ,,şnururi“ de cocã de circa 1 cm grosime în formã de opturi

• Se pun la copt într-o tavã cu ulei

• Se fierbe apã cu miere pânã se îngroaşã, se adaugã la sfârşit zahãrul vanilat, se toarnã peste mãcinici

• Se presarã miez de nucã, se lasã sã se înmoaie

Facem azi foarte multe lucruri fãrã sã le ştim sensul magic iniţial. E atât de emoţionant dar şi atât de neliniştitor lucrul acesta, încât te poţi clãtina şi ne-nţelege. Gospodina care pune un ban sãrbãtoresc în colãceii de 9 martie, ca sã vadã cui cade norocul în acel an, nu ştie întotdeauna cã, pentru o clipã, e sorã bunã cu strãbunica ei neoliticã, ce se închina la Terra Mater, cu sclava spartanã cerând ajutor Herei şi lui Artemis din Panteonul grec, cu matroana de lângã altarul Junonei romane, cu ţãranca geto-latinã invocând-o înfricoşatã pe Dochia din mitologia româno-precreştinã care, toate, de-a lungul a mii de ani, au trãit aceeaşi ceremonie ezotericã sau sacramentalã la venirea Anului Nou Agrar, la începutul primãverii, prin acelaşi colãcel, cu un bãnuţ al norocului.

Aflarea norocului la mãcinici însemna prepararea unei turte din fãinã de grâu în ziua de 9 martie, Anul Nou Agrar în Calendarul Popular, în care se introduce în timpul frãmântatului, o monedã de argint sau de aur. Dupã coacerea aluatului în cuptor sau în ţest, turta se taie în bucãţi egale şi se împarte la membrii familiei.

 

Actualitate