Cum a fost topit Tronul de Fier al PSD-ului la Constanța

Constanța a avut parte de mahări care aveau la degetul mic voturile oamenilor și care ședeau relaxați pe scaunele puterii ce, odinioară, păreau mai solide decât Tronul de Fier. Dar, cum probabil mulți dintre voi ați văzut, unui dragon i s-a pus pata și a topit Tronul ca pe o bucată de unt în tigaie.

Dragonul ăla a venit la Constanța sub forma votului masiv, călărit de bun-simț dar și parcă de o sete de răzbunare, iar pentru prima dată în hăt-ani, județul și orașul Neversea-ului nu mai sunt roșii. Lanisterii noștri capsomani au pierdut cum, cel mai probabil, nu se așteptau.

Nu vă mai dau cifre, că sunt peste tot și dacă citiți asta înseamnă cu nu ați stat până acum sub o piatră. Ideea este că PSD-ul a fost zdrobit și, mai cu seamă, în unele comune unde longevitatea social-democraților era demnă de invidiat. La Cumpăna, spre exemplu, primărița Mariana Gâju, o adevărată Cersei, dar mai îndesată și cu păr negru, a privit cum „cumpănenii ei devotați“ i-au arătat degetul mijlociu, atât ei, cât și celor pe care îi reprezintă cu atâta ardoare și devotament de șoim al patriei.

Felix Stroe, marele Stroe, unul dintre valeții de vază ai Night King-ului Liviu Dragnea și primarul Decebal Făgădău, acest white walker telighidat și ultima dâră lăsată de strămoșul Mazăre peste acest oraș, au simțit pe carnea lor tăișul oțelului Valyrian topit și ascuțit la urnele de votare. Oamenii de Catena, bieții de ei, pe care Lanisterii și-au bazat mereu victoria, și țiganii analfabeți dar obedienți n-au mai fost suficienți ca să acopere furia, disprețul, dar mai ales dorința de schimbare a constănțenilor care, în sfârșit, au conștientizat importanța și puterea votului.

Și totuși, cum a fost posibilă o asemenea răzvrătire a supușilor, o asemenea trezire la realitate? Păi supușii și-au dat seama că, de fapt, nu sunt supușii nimănui. Și-au dat seama că vor cu Europa, nu cu Turcia, China sau Mama Rusie. Constănțenii au văzut ce bine le merge cnezatelor care au pășit pe drumul european și vor și ei pe drumul ăla. Vor și ei normalitate, bun-simț și poate chiar nu vor să plece pe alte meleaguri și că le e dor și lăcrimează de fiecare dată când se gândesc la cei care au plecat deja. Da… supușii s-au săturat și nu mai vor să fie mințiți, prostiți pe față. S-au trezit. Le-au dat temelie, cum se zice.

Apusul erei PSD este tot mai aproape, iar la masa puterii se vor așeza fețe noi, care vor începe să reorganizeze treaba. Important este ca ăștia noi, care vor veni, să nu uite niciodată ce au pățit ăia vechi. Noua putere nu trebuie să privească peste umăr cu teamă, dar cu gândul că încrederea unei noi generații nu trebuie trădată și nici inteligența ei insultată, pentru că ne păstrăm oțelul ăla Valyrian ascuțit și nu vom ezita să-l folosim din nou.

Etichete:

• alegeri europarlamentare
• Andrei Amza
• editorial
• PSD