Când falimentul bate-n geamul Primăriei… Centrul Constanței stă cu lacătul pe ușă, abandonat și mizerabil
Ce era odată centrul Constanței… O forfotă continuă de oameni, culoare, cumpărături, gălăgie. Totul avea un farmec aparte. Și ce-a mai rămas?
O înșiruire de clădiri abandonate, cu lacătul pe ușă… În amintirea vitrinelor colorate de demult, stau acum ziare îngălbenite și speranțele deșarte ale unor anunțuri de închiriere, la care nu se mai uită nimeni. Un loc abandonat fără vreo luptă, lăsat în stăpânirea puradeilor și a numeroaselor familii de romi. Altădată promenada orașului, acum o murdară alee spre nicăieri.
Magazinele cu pretenții au închis de mult, migrând spre mall-uri sau vaduri mai bune. Mizeria, dezinteresul și lipsa unei viziuni de dezvoltare urbană a Primăriei au alungat trecătorii. O primărie care a frânt orașul cu bună știință, condusă de la spate de un primar și o gașcă ce au avut ca interes doar afaceri personale și deturnarea banului public. Iar acum, efectele sunt dureroase. Ce zone pietonale și centre civice au Brașovul, Clujul, Sibiul sau Oradea și cu ce ne-am ales noi?
Bd-ul Tomis geme a faliment dintr-un capăt în altul. Chiar sub geamul lui Făgădău, lacătele ruginite pe zecile de spații comerciale ce străjuiesc bulevardul arată cum a ajuns Constanța în realitate. Un oraș condus de impostori, un oraș ce moare… Un oraș ținut artificial în viață doar din inerția că vine vara și Mamaia atrage încă turiști. Turiști care să facă ce la Constanța? Să fie vânați de maidanezi sau hoți de buzunare, să-și rupă picioarele pe trotuarele inexistente, să-și verse și mațele din cauza putorii ce răzbate din clădirile abandonate?
Centrul Constanței a ajuns o axă a eșecului a unei administrații locale condusă de 20 de ani de PSD. Că a fost Mazăre, că a venit Făgădău, lucrurile nu se mai pot schimba deoarece nu există interes și pricepere. Strada Ștefan cel Mare și bd-ul Tomis poartă pecetea modului în care orașul a fost și este cârmuit. Nicio afacere cinstită nu poate supraviețui în umbra unei Primării care nu investește nimic în dezvoltare și infrastructură, mulțumindu-se cu petice și mici cârpeli.