Umor

Balada lui Radu cel Întors

Textul acestui articol nu este o știre reală, este încadrat la rubrica de satiră și umor a publicației noastre, reprezintă un pamflet și trebuie tratat ca atare.

Scris de 
Mitică Pușcălargă
 pe data 
21 mai, 2019

Colo-n jos la mal de mare
Trei frățiuei mergeau călare.
Unu-i Mișu cel absent
Altu-i Alexandru, evident
Și unu-i Radu cel dement.
Nici vântu’ nu-i mișca
Nici ploaia nu-i uda
Fiscu’ nu-i deranja
Și nici legea nu-i atingea.
Însă Radu era fruntea și miezu’
El învârtea titirezu’!

Cum făcea, că de la săraci lua
Tot la săraci dădea
Și obscen se-mbogățea.
De mare nădejde ș-ajutor
Îi era și Nicușor,
Iar lumea știa de fel
Că-l aveau pe Sorinel.
Pricepuți în meserie
Făceau orice șmecherie,
Și oricât o prostea
Ca nebuna, lumea îi vota!

Ș-aveau ei viață frumoasă
Cu fete sprintene dănțuind pe masă,
Cu castele pline de prea mult bine
Și cu pateuri d-alea pentru mațe fine.
Ani la rând de trai și huzureală
De nu le bătea la ușă nici cea mai mică boală.

Dar uite-așa, într-o dimineață
Când Radu n-avea nicio greață,
Dintr-un nu știu ce dormitor
Se trezi un Procuror!
Ca o fiară începu’ să dea din coate
Ca la malul mării să fie dreptate.
Gândind că-n viață tre să lupți
Plecă la vânătoare de corupți!
Și veniră la ceas de seară
Iar pe Radu mi-l legară!
Îl băgară la celulă,
O zi-două, o săptămână.
Ș-uite așa deodată, frățioare
Nu mai era Radu călare,
Din domnitor și faraon, săracu’
Acum dădea cu subsemnatu’.

De frică, lui Radu nu i-a mai păsat
Ș-o luă la fugă din regat!
Băgă cât putu la buzunar
Și bătu calea până-n Madagascar.
Ca-ntr-o ciudată fantezie
Dădu iar de burghezie,
De viață faină și huzur
În cetatea sa fără cusur.
Dar ei l-au pândit, au așteptat
I-au dat momeală și l-au înhățat.
L-au expediat fără discuție
Că se temeau să nu le dea corupție!
Ș-uite așa Radu se întoarse
Fără bani, fără femei și fără case,
Fără care, fanfare și valoare
Fără ca nimeni să-i cadă la picioare.

La ceas de seară, privind afară pe fereastră
Un procuror admira marea măiastră:
„Ehe! Nicăieri nu-i prea departe
Chiar de-ai furat cât pentru șapte palate!“
Și colo-n jos, la mal de mare
Nu mai mergea nimeni călare.

Textul acestui articol nu este o știre reală, este încadrat la rubrica de satiră și umor a publicației noastre, reprezintă un pamflet și trebuie tratat ca atare. Când îi e lumea mai dragă, reporterul nostru special, Mitică Pușcălargă este trimis pe teren. Click AICI pentru mai multe articole scrise de pe tastatura lui obosită. 

Actualitate