Atac fără precedent la pensiile speciale ale militarilor. „Marea lor contribuție la securitatea României a fost că strângeau porumb pe câmp, iar acum au pensii speciale”
Atac fără precedent la pensiile speciale ale militarilor români. Un senator român, președinte al unui partid parlamentar, a declarat că pensiile speciale ale militarilor sunt „furt”. „Ne povestesc cum sunt ei cu arma la picior, dorm cu pușca în pat și de asta trebuie să aibă pensii speciale. Indiferent cine are pensii speciale fură bani”, a fost declarația senatorului Traian Băsescu, președinte PMP și fost șef al statului în două mandate.
Traian Băsescu a declarat, în cadrul unei emisiuni TV, că pensiile speciale ale militarilor reprezintă un furt din banul public, subliniind faptul că marea realizare a acestora au fost muncile agricole de dinainte de 1989 și strângerea porumbului din Insula Mare a Brăilei. „În general, suntem împotriva pensiilor speciale, care sunt furt. Indiferent cine are pensii speciale fură bani. Nu sunt pensii rezultate din contribuție. Sigur, îi vedem la televizor, ne povestesc cum sunt ei cu arma la picior, dorm cu pușca în pat și de asta trebuie să aibă pensii speciale, uitând să ne spună că marea lor contribuție la securitatea României a fost că erau la munci agricole înainte de Revoluție, strângeau porumb prin Insula Mare a Brăilei și deodată și-au dat seama că le trebuie pensii speciale”, a declarat Traian Băsescu, președintele PMP.
Față de declarațiile fostului președinte, Asociația Ofițerilor în Rezervă din România a reacționat imediat, trimițând o scrisoare deschisă către conducerea Senatului și Camerei Deputaților, dar și către toți senatorii. „Generația actuală de rezerviști pe care îi reprezentăm este constituită din militarii care au participat, la ordin, la dezvoltarea economică a României, la construcția Canalului Dunăre-Marea Neagră, a Transfăgărășanului, a Casei Poporului, a metroului bucureștean, a sistemului național de irigații, a porturilor și aeroporturilor, a numeroase cartiere de locuințe în orașele mari ale României, a sistemului hidroenergetic al țării, la campaniile agricole și la dezvoltarea producției de cărbune. Nu am abandonat însă niciodată pregătirea pentru luptă a armatei cu toate dificultățile financiare pe care le-am reîntâlnit în perioada 2006-2012 când bugetul Apărării a scăzut aproape de 1%. Am fost parte la victoria poporului român în Revoluția din decembrie 1989, am planificat și condus procesul complex de primire și integrare a României în NATO, cu consecințele asupra parcursului profesional al multor colegi ai noștri, proces decisiv pentru dezvoltarea democratică a țării și accederea în Uniunea Europeană”, se arată în protestul semnat de Gl.lt.(r) dr. Virgil Bălăceanu.
Comentariu personal
Stimate domnule general (r) Bălăceanu,
După ce am citit declarațiile dvs, tind să îi dau dreptate fostului președinte Traian Băsescu. Într-adevăr, pensia dvs de aproape 10.000 lei și a celorlalți generali și amirali care în viața lor nu au călcat măcar o secundă într-un teatru de operațiuni, este un furt. Citeam toate marile sacrificii și realizări înșirate de dvs mai sus. Dar mă îndoiesc că dvs și colegii ofițeri ați participat efectiv la acestea. Nu ofițeri care au acum pensii de sute de milioane au murit la Canal, ci militarii de rând, iar cei care au supraviețuit au pensii de mizerie. Iar dacă logica dvs ar fi infailibilă, atunci aflați că nu doar militarii au muncit la canal, Casa Poporului sau la Transfăgărășan, ci și doctori, ingineri, profesori, muncitori de rând, țărani, intelectuali. Ei de ce nu merită pensii de 10.000 de lei? Sunt militari în armata română care au participat la numeroase misiuni internaționale, au fost răniți, au luptat, riscându-și viața, iar acum au pensii de 1.500 lei. Dar bănuiesc că nu vă prea pasă de aceștia. Nu la ei s-a referit Băsescu, ci la pensiile celor ca dvs. De aceea sunteți atât de afectat și indignat. Vorbeați mai departe în protest de „ munca grea, plină de privațiuni și restricții sociale, de riscuri, de multe ori departe de familii, o compensare a eforturilor făcute o viață în folosul românilor”. Mă faceți să râd. Muncă grea, privațiuni? Când a fost ultima oară când un colonel sau general a fost rănit în vreo misiune, măcar în vreo aplicație sau exercițiu? Alții poartă riscurile și munca în grea în armată, dar ei sunt umiliți, scoși afară din sistem pe ușa din spate atunci când își cer drepturile.