Editorial

Amiralul a căzut din pat și își caută corabie

Amiralul s-a trezit brusc. S-a împiedicat de un fotoliu, a răsturnat măsuța și o tavă cu ceștile de cafea, întinzându-se cu toată forța să apuce telecomanda televizorului. Cuprins de un fior rece, rostogoli canalele cu repeziciune.

Scris de 
Cosmin Zaporojan
 pe data 
4 iunie, 2019

Visă că au fost alegeri și el, ditamai amiralul, nu s-a urcat în nicio barcă, pe care să o împingă apoi în portul PSD, acolo unde s-au proptit toți oamenii săi de încredere. Cum să rateze un asemenea moment, oricât de dulce i-ar fi fost somnul. Și mai ales, când au trecut patru ani?

Pulsul îi reveni la normal când află de pe buzele lui Gâdea că de fapt au fost alegeri europarlamentare. Deci mai e un an… își zise, aranjându-și părul răvășit, atât cât i-a mai rămas, cu vârful degetelor. Își ridică ochelarii de pe jos, azvârliți și ei din neglijența buimacă, și zâmbi ironic. Cifrele care paralizau audiența la Antena 3 lui îi dădeau aripi. Era timpul să se trezească. Mandatul se termină curând și doar nu o să rămână să trăiască în sărăcia de pensie de o sută de milioane de lei vechi.

Amiralul a mai urcat pe o barcă de civili neinstruiți, care, odată ce l-a dus în funcțiile mult dorite, nu i-a mai fost de trebuință.  Un simplu vehicul electoral, pe care a încercat apoi să îl incendieze cu tot cu echipaj. Neputând,  a debarcat în ceas de noapte, lăsând în urma lui dezastru. Dar mai ales, și-a lăsat în urmă oamenii săi de încredere, cu scopul de a termina ce a încercat el. Oameni mici, care s-au vândut imediat chiar dușmanului declarat PSD. Da, oamenii amiralului și-au tranzacționat ca la piață voturile, ținându-l pe primarul PSD pe linia de plutire.

Acum, amiralul simte că e timpul să găsească o altă barcă. Una nouă, cu vânt bun din pupa, care să-l ducă din nou în poziția de a-și negocia propriile favoruri și avantaje. Un nou echipaj căruia să-i vândă iluzii și speranțe, dar pe care să-l îngroape în datorii și compromisuri. Căci odată ajuns la bord, amiralul nu vine singur. Vine cu întreaga influență și interesele unui magnat, pe care va încerca să-l pună icoană la catarg. Așa a încercat să facă peste tot unde a mai fost. Doar cineva trebui să-l sponsorizeze și pe el, și doar nu o s-o facă degeaba…

Amiralul a dormit trei ani de zile. Cap – coadă! Prin Senat, prin delegații. Și i-a fost tare bine. Singura lui ciudă a fost că nu a reușit să-și facă, pe lângă pensia de 10.000 și salariul de parlamentar de 16.000 lei, și o pensie specială pe care să o încaseze pe loc. Dar a încercat. S-a zbătut, a făcut presiune, dar nu i-a ieșit fiindcă și-a băgat presa coada. Dar dacă mai prinde o tură, sigur îi va ieși. Că doar de aia merge acolo. Și ca să îi apere interesele economice ale mentorului său cu banii la purtător.

 

Actualitate