Reacția polițiștilor după moartea celor doi colegi: „Știți cum au murit? Arzând de vii… Cu gurile deschise, probabil țipând sfâșietor de durere, unul peste altul”
Moartea celor doi polițiști, în vârstă de 45, respectiv 21 de ani, care au ars de vii în Loganul din dotare după un accident rutier, a stârnit, din păcate, reacții bolnăvicioase ale multor indivizi care nu au ezitat să își facă publică satisfacția că „doi gabori au mierlit-o”.
Reacția a unei părți a societății care se bucură de moartea a unei tinere de 21 de ani, aflată în Poliție de 5 luni, sau a unui soț și tată în vârstă de 45 de ani, pe motiv că îmbrăcau haina de polițiști, nu poate fi reprezentativă pentru nicio societate, cu atât mai puțin pentru una civilizată, pro-europeană, cu valori sănătoase.
Redăm integral reacția colegilor celor doi polițiști, așa cum a fost ea publicată pe pagina de Facebook, Polițiștii au umor.
„Țara care nu-și merită polițiștii
Nu am întâlnit în viața mea atâta ură bolnăvicioasă, atâta bucurie demonică de-a dreptul, la aflarea morții a unuia sau mai mulți polițiști. „Las’ că merită, că și ei ne-au gazat”.
În loc să gândească, să empatizeze sau măcar să se abțină, o grămada de oameni de-a dreptul bolnavi, îi creionează pur și simplu abuzatori, corupți, fără să-i fi cunoscut vreodată în viața lor. O grămadă de comentarii de la analfabeți și agramați, toți, bucuroși nevoie mare, că au mai murit 2 polițiști, uitând că uneori, în viață, au apelat la ei, disperați, în situații de criză.
Toți le creionează pensii „speciale”, că ies prea devreme la pensie, că au prea „multe beneficii”. Uită că ne facem datoria în „autospeciale” uitate în epoca de piatră. Iar apoi, tot ei, acești ipocriți meschini, râd și arată cu degetul că nu putem să prindem șmecherii cu mașini puternice, adevărații criminali de pe șosele.
Cum am putea mulțumi vreodată românul cârcotaș? Cum am putea avea și noi oaza noastră de liniște, pentru a ne putea plânge colegii morți? Din respect pentru familiile colegilor nu pot posta ce aș vrea să vadă toți cei care au râs ca niște bolnavi psihic. Știți cum au murit? Vă spun eu! Arzând de vii, încarcerați într-o mașină care ar fi trebuit casată de mult timp.
Cu gurile deschise, probabil țipând sfâșietor de durere, unul peste altul. Așa i-au găsit colegii pompieri. Uneori, stau și mă gândesc, cum ar fi ca unuia care ne înjură colegii morți să-i moară familia în condiții similare, iar noi când mergem la ușa lor să-i anunțăm de tragedie, să nu mai lăsăm capul în jos, cu lacrimi în ochi și să le spunem că cei dragi nu mai sunt. Iar apoi să nu îi mai ținem în brațe în timp ce țipete sfâșietoare se aud. Cum ar fi?
Cum ar fi, oameni bolnavi ce sunteți, să râdem cu gura până la urechi și să vă înjurăm pe cei morți? Nu ar fi bine, nu e așa? Am fi niște „milițieni nenorociți”, lipsiți de empatie, așa-i? Țara asta nu-și merită polițiștii.
Nu învățăm nimic din astfel de tragedii, am ajuns o haită de hiene care se bucură ori de câte ori auzim că un „milițian”, „un gabor”, așa cum vă place unora să ne etichetați, a murit. O haită însetată de ură și de sânge. Aveți ce ați vrut. Un polițist corupt nu trebuie și nu poate pune o anatemă unei întregi instituții, cum un infractor nu poate eticheta o țară drept o țară de infractori. Suntem oglinda voastră, nu suntem mai buni sau mai răi. Lăsați-ne să ne plângem morții!”
- politist
- politisti arsi de vii